Luptă-n gânduri

În minte îmi vin secvențe știute
Întâlnite parcă într-o altă lume,
Pasaje și idei uitate-n tăcere
Ale unei implacabilități în iertare.
Ele vin și se duc negreșit
În ritm alert de sânge mâniat,
Bolborosesc tardiv din când în când
Și au plecat...
Revine starea sublimă de dor,
De visare în stare pură, pe nor,
Se-ntoarce și firea cerută în gând
Un echilibru fragil, dar progresiv.
Dar totuși ele îndrăznesc iar, mai grav
Pe un ton autoritar de posac,
Merg spre o țintă centrată în colț
Cu pași mari, răsunători...
Dar nu e bine!
Și aș vrea să le pierd.