Suntem oameni, greșim adesea, intenționat sau din
”prostie”. Greșeala e umană, dar repetarea continuă a aceleași greșeli devine
prostie pe bune. Suntem făcuți din greșeli, călcăm în fiecare zi pe greșeli și
ne ascundem tot după greșeli, asta ne e natura. Spunem că ne pare rău pentru
momentele în care nu am făcut lucrurile cum trebuia, pentru alegerile care
ne-au costat scump, dar nu ne pare rău niciodată pentru lipsa de acțiune.
Ne dorim ca
toate să cadă din cer, să nu fim nevoiți să ridicăm un pai. Vrem tot ce au
alții, fără să privim în adâncul nostru și să vedem ce vrem, de fapt, noi.
Credem că avem nevoie de bani ca să fim fericiți, dar atunci când îi avem,
suntem nefericiți în continuare. Dăm vina pe timp, că a trecut prea repede și
nu am apucat să ne bucurăm de viață, dar în trecut ce am făcut să ne bucurăm de
ea? Trăim cu speranța unui viitor fericit, uitând că fericirea stă mereu în
prezent. Trecutul și viitorul fericit sunt doar iluzii, simple abstractizări.
Proiectăm mereu în viitor pentru a scăpa de nefericirea clipei prezente, dar și
viitorul va fi prezent într-o zi.
Îi învinuim pe
cei din jur pentru starea noastră depresivă, pentru nereușitele noastre, pentru
timpul pierdut, dar nu ne învinuim niciodată că i-am lăsat pe alții să decidă
pentru noi și să ne dicteze starea de spirit. Ne place să fugim de
responsabilități, dacă le-ar lua alții ar fi perfect! Fugind de
responsabilități, fugim și de acțiune. Din inacțiune se naște nemulțumirea,
încrederea de sine scăzută, incapacitatea de a face schimbări. Schimbarea este
esențială dacă vrem să fim fericiți. Fiorul fericirii inițiale înseamnă o
atitudine față de noi înșine și față de ceilalți în schimbare. Schimbarea
scoate la iveală noi semne de întrebare: cine suntem noi, ce vrem de fapt?
Întrebări derutante, pe care le înăbușim cât putem, nu cumva să ne păteze
integritatea cu răspunsuri total diferite de cele pe care ni le dăm mereu
pentru a scăpa de presiunea societății, a apropiaților, a părinților etc.
Suntem ceea ce gândim și acționăm. Suntem liberi dacă învățăm din greșelile
trecutului, dacă trecem peste greșelile prezentului și dacă facem slalom
printre greșelile viitorului. Atingem succesul din multitudinea greșelilor
punctate în trecutul nostru, marile descoperiri care au schimbat lumea au avut
la bază greșeli. Dacă nu acționăm, cum putem greși, și, apoi, cum putem schimba
ceva?
La fel și cu
fericirea, spunem întruna că suntem nefericiți, că avem o viață lipsită de
farmec, că ne-am săturat de tot ce ne oferă, că dacă am avea altceva cu
siguranță vom fi fericiți. Toate aceste gânduri prostești au relevanță până
într-o zi, când, din greșeală, învățăm să ne bucurăm de sunetul paharului de
cristal care s-a spart, de pasărea care ne trezește în fiecare dimineață, și pe
care am urât-o până atunci, de prezența unor oameni dezagreabili la prima
vedere, care se dovedesc a fi comori nedescoperite.
Caut fericire,
dar nu găsesc! De parcă fericirea ar fi ceva de cumpărat, ceva ce găsim la
colțul străzii, sau, de ce nu, la cei de lângă noi și trebuie neapărat să o găsim
și să o luăm doar pentru sufletul nostru. Suntem egoiști și când vine vorba de
fericire, care e pentru toată lumea! De ce să fie și celălalt fericit? Chiar
așa, de ce!? Hai să-l sabotăm, că nu ne place, prea e cu capul în nori,
zâmbește întruna, nouă ne plac chipurile posomorâte, e păcat să fii fericit!
Unde vezi tu pe stradă fețe fericite? Deci, trebuie să fim toți triști!
Sabotându-i pe ceilalți ne sabotăm pe noi, ne distrugem propria fericire și ne
mai întrebăm de ce am uitat să zâmbim. Adunăm prea multe resentimente și suntem
invidioși chiar și pe propria umbră, că parcă e mai frumoasă și mai fericită!
E simplu,
fericirea e gratuită și fiecare e capabil să decidă dacă vrea să fie fericit;
când a luat hotărârea asta, nimeni nu-i mai poate pune bețe în roate. Fericirea
vine din interior și nu are nevoie de investigații amănunțite pentru a fi
descoperită. E suficient să privim în interiorul nostru și să începem căutarea
cu un zâmbet senin! Ea stă în lucrurile simple! :)
