Latura feminină vs. latura masculină

           Așa cum am promis în articolul trecut, astăzi vorbim despre latura feminină și cea masculină.

           Fiecare dintre noi, fie că suntem bărbați sau femei, avem două laturi, una masculină cealaltă feminină. În funcție de experiențele prin care am trecut, de importanță majoră fiind cele din mediul familial, ne-am dezvoltat mai puternic doar una din cele două laturi, pe cealaltă înăbușind-o. De exemplu, sunt femei a căror latură pregnantă este masculină și femei predominant feminine, fapt valabil și la bărbați.

            În funcție de caracteristicile care ies în evidență, psihologul John Gray împarte bărbații și femeile în câte două categorii fiecare, astfel avem:

Femeia martir este femeia puternic feminizată, sensibilă, supusă și nesigură pe sine. Este acea femeia care în copilărie a văzut-o pe mama sa fiind umilă și supusă soțului. Genul de femeie casnică, fără prea multe pretenții de la viață, care se mulțumește cu puțin, și-și duce viața în mod monoton alături de familie, fiind subordonată ”capului familiei”. De asemenea, dacă tatăl a tratat-o diferit față de frații săi, imprimându-i un comportament restrictiv, fetița care a ajuns astăzi la maturitate va interpreta toate aceste mesaje primite de-a lungul vieții ca reprezentând normalitatea din care nu este bine să iasă.

Bărbatul sensibil este întruchipat de băiețelul de mai ieri asupra căruia încă mai persistă imaginea agresivă a tatălui. Dacă mama sa a fost agresată fizic sau verbal, atunci copilul a înțeles din mesajul transmis de părinți că masculinitatea este ceva negativ, ceva de care trebuie să se ferească pentru că aduce suferință. În mod involuntar își va respinge caracteristicile masculine și se va apropia mai mult de mama sa.

Femeia independentă este copila căreia i s-a tot repetat că a fi sensibil și expresiv emoțional înseamnă să fii slab și să inspiri doar milă sau cea a cărei mama a jucat toată viața rolul de victimă plină de insatisfacții și resentimente. Ajunsă la maturitate încearcă să nu fie o copie a mamei sale și își reprimă latura feminină dorind să fie puternică, să nu depindă de nimeni și să nu atragă mila celorlalți.

Bărbatul macho este acel bărbat ale cărui emoții și sentimente sunt greu de descifrat, încercând să proiecteze o imagine de sine plină de încredere, care nu poate fi afectată de niciun factor din mediul intern sau extern. Condiționarea poate fi rezultatul atitudinii tatălui său vizavi de latura sensibilă a mamei. Dacă tatăl său nu respecta sentimentele soției și chiar le critica, atunci bărbatul macho opune rezistența în a-și arăta latura sentimentală. De asemenea, dacă concepția potrivit căreia ”bărbații nu plâng niciodată” a fost promovată în familie, mesajul preluat de copil a fost că este o rușine să-ți exprimi emoțiile.

            Acestea au fost cele 4 tipuri de bărbați și femei, însă problema apare abia atunci când fiecare din aceste tipuri de persoane încep relații sentimentale cu indivizi aflați în categorii opuse, situație care apare destul de des, ținând cont de faptul că extremele se atrag.

           De exemplu, un bărbat a cărui latura mai dezvoltată este cea masculină va prefera întotdeauna o femeie feminină, deoarece tinde să caute și să atragă ceea ce îi lipsește, tocmai pentru a se crea un echilibru. Însă, când încep să iasă la suprafață caracteristicile sale feminine, bărbatul va face tot posibilul să le înăbușe, în mod inconștient. Va deveni agitat, defensiv, frustrat și obsedat de control, încercând să-și schimbe partenera sau chiar să o îndepărteze.

           Pentru a avea relații împlinitoare trebuie să ne dăm seama de diferențele dintre noi și de modalitățile prin care putem îndrepta astfel de comportamente deviante. Întotdeauna trebuie să existe un echilibru între masculinitatea și feminitatea noastră!

De ce au uitat bărbații să fie bărbați?

     Și aici nu mă refer la toți cei care își fac schimbări de sex:), pentru că de multe ori rămân mai bărbați decât ceilalți, în atitudine. Mă refer la capacitatea și chiar ”abilitatea” de a cuceri și păstra o fată, de a se evidenția din turmă. Dar turma e nucleul societății actuale, ce ne-am face fără!?                                                  
     Revenind la bărbații care au uitat să se comporte ca atare, pot spune că am întâlnit foarte puțini care mai știu ce e aia o relație adevărată. Principalul motiv pentru care bădărănia este la putere îl reprezintă anturajul ales prost. Am întâlnit atâția care nu își mai respectă iubita, care o înșală, îi vorbesc urât sau o lovesc, mergând pe premisa că ”prietenii mei se poartă chiar mai rău cu iubitele lor decât o fac eu cu tine, ar trebui să zici mersi!” Chiar așa? Tot noi să spunem ”mersi” că încă suportăm un dobitoc care nici pe el nu se suportă uneori. De unde curentul ăsta ”eu mă port mai bine cu tine decât X-ulescu”? De ce trebuie să ne comparăm mereu cu ceilalți și în cele mai multe cazuri ne comparăm cu ființe inferioare nouă, doar să fim noi într-o postură a ”bunătății întruchipate”. De ce nu ne comparăm cu exemplele care ne depășesc statutul? Oare pentru că ne este teamă să realizăm că nu suntem așa buni cum vrem să credem și că imaginea de cocoș înfoiat pe care o avem se va evapora? Ce vor spune ”prietenii”?

     Lăsând anturajul la o parte, ajungem la familie, la tatăl ”perfect” prin simplu fapt că el este stâlpul casei, ”cocoșul” care cântă (alt cocoș), omul care are primul și ultimul cuvânt și cel căruia femeia trebuie să-i mulțumească pentru că a ajutat-o să aducă pe lume copiii. Asta e normalitatea multor persoane care cred că așa stau lucrurile și așa e cel mai bine și corect, doar pentru că părinții lor au făcut la fel și așa s-a procedat de când lumea și pământul. Nimic mai fals. Se presupune că evoluăm. Cine a avut ”norocul” să dea peste o astfel de bijuterie de tată, îmi este clar că va proceda cu prietena sau viitoarea soție măcar 50% din cum se purta tatăl său cu mama sa.

     Bărbații au uitat să fie bărbați și din cauza televiziunii care promovează numai aspectele negative ale societății, dar și genul de bărbat macho la picioarele căruia cad toate femeile, fără să ridice măcar un deget, și după care toate sunt topite, deși le tratează ca pe niște zdrențe. Totuși, viața lor fără el nu mai are niciun rost. Paradoxal, nici alături de el viața lor n-are niciun rost. Viața noastră nu va mai avea rost când nu vom mai exista noi ca materie fizică, și poate chiar și atunci va avea un rost. Noi suntem nucleul, ceilalți vin și pleacă și își văd de viața lor.

     Toate aceste lucruri se întâmplă pentru că omul preferă să urmeze exemplele negative, care sunt mai ușor de copiat, decât să treacă prin filtrul gândirii logice ce e bine și ce e rău. Păcat că stăm cam prost cu gândirea și ne-am învățat să-i lăsăm pe alții să gândească și să decidă în locul nostru. Jalnic!