Luptă-n gânduri

În minte îmi vin secvențe știute
Întâlnite parcă într-o altă lume,
Pasaje și idei uitate-n tăcere
Ale unei implacabilități în iertare.
Ele vin și se duc negreșit
În ritm alert de sânge mâniat,
Bolborosesc tardiv din când în când
Și au plecat...
Revine starea sublimă de dor,
De visare în stare pură, pe nor,
Se-ntoarce și firea cerută în gând
Un echilibru fragil, dar progresiv.
Dar totuși ele îndrăznesc iar, mai grav
Pe un ton autoritar de posac,
Merg spre o țintă centrată în colț
Cu pași mari, răsunători...
Dar nu e bine!
Și aș vrea să le pierd.

Dor

Zâmbesc,
Și îndată uit cum e să fii trist;
Închid ochii,
Și mă pierd în amintiri de-o viață;
Glumesc,
Și las în urmă fărâme de dor;
Iubesc,
Acum pentru ce n-am iubit vreodată.
Privesc spre ușă,
Dar nu mai vine,
Zilele trec,
Mi-e dor de tine!
Zâmbesc din nou,
Soarele răsare mai cu viață;
Închid ochii,
Și mă scaldă într-un ocean de dor;
Ascult,
Lumina parcă vorbește pe stradă;
A plecat iar, s-a dus plin de dor.
Dansez,
Sub picături mari de ploaie
Și uit cum e să fii îngândurat;
Lăcrimez,
Ochii îmi sunt umezi,
Dar nu știu ce gând m-a afectat;
Acum stau și analizez uitarea
Și miile frânturi de trecut,
Pe moment m-apucă supărarea,
Dar în viteză trece alt gând,
Iar starea de dor a trecut.