luni, 6 octombrie 2014

Uităm


Uităm să prețuim la timp
Și să plecăm când focu-i stins,
Ne împiedicăm în sentimente,
Nu prea știm să mai iubim.
Așteptăm o viață pentru fericire
Suntem orbi și nu vedem
Că ea e chiar aici în mine, în tine,
De am putea măcar s-o observăm.
Uităm să privim înainte
Și ne lovim de ziduri trecute,
De tăcerea de fier
A zilelor mult prea cunoscute,
Departe pierdute.
Ascultăm mereu în jur,
Preferăm ce ne asurzește,
Decât o vorbă lin șoptită
A sufletului nostru nebun.
Nebun de dor, nebun și de uitare,
Cunoscător al privirii vagi din depărtare,
Al clipelor încărcate de emoție
Al anilor seduși de clipa cea mare.
Uităm să zâmbim cu mintea limpede
Și-n privire cu cristale,
Uită să aprindem focul din scântei,
Cu pietre rare,
Nu mai știm ce timp e pentru noi
Nici dacă ne distanțăm
Și începem să privim cu ardoare.