Importanța strategiei în îndeplinirea obiectivelor

Bine te-am regăsit!

Sunt Roxana,

Iar astăzi vom vorbi, așa cum am promis, despre strategie și cât de importantă este în atingerea obiectivelor pe care le avem. În articolul trecut te-am învățat cum să-ți stabilești obiectivele pentru a deveni reale, în cazul în care nu l-ai citit o poți face acum, aici http://roxanaturcu.blogspot.ro/2014/07/cum-sa-ti-stabilesti-obiectivele-pentru.html, iar astăzi trecem mai departe la modul în care trebuie să acționezi după ce le-ai formulat corect.

Strategia este planul de acțiune pe care îl realizăm pentru a ști cu exactitate în ce direcție să o luăm atunci când dorim să obținem ceva. Fără strategie, pe parcurs ne putem pierde pe drum și nu mai ajungem la destinație la data la care stabilisem sau nu mai ajungem deloc. Este exact ca atunci când plecăm în vacanță fără un itinerariu stabilit în prealabil și ajungem să nu mai știm ce să vizităm sau pe ce drumuri să o luăm pentru a ajunge sau pentru a ne întoarce din anumite locuri. Ideal ar fi să ne facem un plan dinainte și să știm cu exactitate unde să mergem, ce să vizităm și care sunt rutele cele mai scurte pentru a nu ne învârti în cerc și a pierde timpul. Exact așa este și cu strategia în atingerea obiectivelor, dacă nu ai un plan bine stabilit nu vei putea duce nimic la bun sfârșit.

Pentru crearea planului trebuie să ai în vedere următoarea întrebare: Ce trebuie să fac pentru a reuși să îndeplinesc obiectivul X? În funcție de această întrebare pot apărea și alte întrebări cum sunt: Câte activități trebuie să desfășor?, De câte ori pe zi sau pe săptămână?, Cum știu că mi-am atins obiectivul? etc. Toate răspunsurile la întrebări este indicat să le notezi pe laptop sau într-un jurnal, pentru a putea reveni asupra lor de câte ori este nevoie. După ce am stabilit ce trebuie să facem este timpul să trecem la treabă, apoi să verificăm periodic dacă urmăm întru totul planul.

Trecând la un exemplu concret, printre obiectivele mele de anul acesta s-a numărat și un corp tonifiat. După ce am stabilit obiectivul în mod corect, ”voi avea un corp tonifiat până în iunie 2014”, am trecut la crearea planului de acțiune, pe care îl voi prezenta în continuare. Pentru o vizualizare mai bună a imaginii dă clic pe ea!

După ce planul este gata, nu îți rămâne decât să acționezi constant fără să te abați de la ceea ce ai stabilit. Exemplul de mai sus este legat de un corp definit, însă poți avea tot felul de obiective în funcție de ceea ce îți lipsește și ai vrea să ai sau de ceea ce ai vrea să îmbunătățești. Din figură poți observa că la final nu am avut parte doar de un corp definit, ci și de mai multă energie și încredere în sine, ceea ce consider ca fiind un bonus pentru efort :), deci în final este posibil să ai parte chiar de mai mult decât ți-ai propus.

Pentru a îți da seama când ți-ai dus la capăt țelurile trebuie să alegi de la început criterii de evaluare, care să te ajute să-ți dai seama dacă ai reușit sau dacă mai ai de lucrat, acestea sunt în cea mai mare parte subiective. Pentru exemplul prezentat anterior, eu mi-am ales să am mușchii măcar puțin mai conturați decât i-am avut vreodată și să am în jur de 52-53 de kg. Totuși, odată atins obiectivul, mă face să vreau și mai mult decât atât, ceea ce cred că e de bine :)

Alte criterii de evaluare pot fi: am cu 500 lei mai mult luna aceasta, am un Opel alb, model x, până în 2016, fumez 10 țigări pe zi, alerg 2 km în plus pe zi, citesc o carte pe săptămână și multe altele, în funcție de ce îți dorești. Toate criteriile trebuie cuantificate pentru a-ți putea da seama când ai reușit, altfel nu vei ști când să te oprești sau când să vrei mai mult.

În concluzie, fii foarte atent/ă la strategie, fiindcă te poate duce spre succes la fel de bine cum te poate duce spre eșec.

Sper că ți-a fost de ajutor articolul și iți urez spor la treabă! Dacă ai întrebări sau păreri, le aștept pe blog, în secțiunea pentru comentarii, direct pe pagina de Facebook sau în mesaj privat și pe e-mail: roxana.turcu@ymail.com.  Promit să-ți răspund cât de repede pot :)

Zi frumoasă să ai! Și nu uita, doar tu poți face ceva pentru a deveni cea mai bună versiune a ta de până acum!  

Cum să-ți stabilești obiectivele pentru a le atinge

Bine te-am regăsit!

După o lungă absență astăzi vom vorbi pe scurt despre obiective și despre modul în care să le setezi pentru a le duce la bun sfârșit.

Cred că au fost numeroase cazurile când ai spus că de azi vei începe să faci ceva pentru tine, de exemplu să te apuci de sport, să citești o carte, să înveți un lucru nou, să te lași de fumat, să adopți un stil de viață sănătos, să faci mai mulți bani sau multe altele. Deși la început te simți plin de energie și capabil să muți munții din loc, vei realiza că odată cu scurgerea zilelor nu ești nici măcar pe aproape să-ți îndeplinești dorințele. Știi de ce? Pentru că toate obiectivele tale rămân la stadiul de dorințe.

Dorințele și speranțele sunt cele care ne fac, de cele mai multe ori, să mergem mai departe și să ne continuăm viața în ciuda greutăților, însă nu le vom putea atinge niciodată. Din acest motiv apar frustrarea, scăderea încrederii în sine și zdruncinarea echilibrului interior, ne simțim ca și cum nu am fi buni de nimic. Aceste sentimente apar din cauză că nu știm să gestionăm corect ceea ce ne dorim, așa că astăzi te voi învăța cum să stabilești un obiectiv ca să devină real.

Pentru început obiectivele trebuie să fie formulate la forma afirmativă, timpul prezent și să nu conțină grade de comparație.

De exemplu: Nu vreau să mai fumez.

                       Aș vrea să am mai mulți bani decât până acum.

                       vs.

                       Mă las de țigări.

                       Am mai mulți bani până la data de ...... .

Primele două exemple sunt greșite, deoarece în prima propoziție este prezentă formularea negativă, iar în cea de-a doua avem condițional optativ în loc de prezent și grad de comparație.

Celelalte două exemple sunt corecte, deoarece sunt formulate la afirmativ, prezent și nu conțin termeni de comparație. Din formularea corectă trebuie să lipsească verbe ca: a avea nevoie, a vrea, a dori, care indică o dorință. Prin evitarea acestor verbe dorința dispare și se transformă în obiectiv. Odată ce avem un obiectiv trebuie să apară și strategia, adică modul în care vom acționa pentru realizarea obiectivului.

DORINȚĂ - OBIECTIV - STRATEGIE  

Strategia are rolul de a împărți în pași mărunți acțiunile pe care trebuie să le realizăm pentru a fi cât mai aproape de atingerea obiectivului, iar în final să-l ducem la bun sfârșit. De cele mai multe ori eșuăm din cauza lipsei de strategie, care, pe lângă formularea corectă a obiectivelor, este esențială în demersul nostru.

Sper că ți-au fost de folos informațiile de astăzi și te aștept data viitoare să vorbim despre strategie.

Zi frumoasă să ai!

Latura feminină vs. latura masculină

           Așa cum am promis în articolul trecut, astăzi vorbim despre latura feminină și cea masculină.

           Fiecare dintre noi, fie că suntem bărbați sau femei, avem două laturi, una masculină cealaltă feminină. În funcție de experiențele prin care am trecut, de importanță majoră fiind cele din mediul familial, ne-am dezvoltat mai puternic doar una din cele două laturi, pe cealaltă înăbușind-o. De exemplu, sunt femei a căror latură pregnantă este masculină și femei predominant feminine, fapt valabil și la bărbați.

            În funcție de caracteristicile care ies în evidență, psihologul John Gray împarte bărbații și femeile în câte două categorii fiecare, astfel avem:

Femeia martir este femeia puternic feminizată, sensibilă, supusă și nesigură pe sine. Este acea femeia care în copilărie a văzut-o pe mama sa fiind umilă și supusă soțului. Genul de femeie casnică, fără prea multe pretenții de la viață, care se mulțumește cu puțin, și-și duce viața în mod monoton alături de familie, fiind subordonată ”capului familiei”. De asemenea, dacă tatăl a tratat-o diferit față de frații săi, imprimându-i un comportament restrictiv, fetița care a ajuns astăzi la maturitate va interpreta toate aceste mesaje primite de-a lungul vieții ca reprezentând normalitatea din care nu este bine să iasă.

Bărbatul sensibil este întruchipat de băiețelul de mai ieri asupra căruia încă mai persistă imaginea agresivă a tatălui. Dacă mama sa a fost agresată fizic sau verbal, atunci copilul a înțeles din mesajul transmis de părinți că masculinitatea este ceva negativ, ceva de care trebuie să se ferească pentru că aduce suferință. În mod involuntar își va respinge caracteristicile masculine și se va apropia mai mult de mama sa.

Femeia independentă este copila căreia i s-a tot repetat că a fi sensibil și expresiv emoțional înseamnă să fii slab și să inspiri doar milă sau cea a cărei mama a jucat toată viața rolul de victimă plină de insatisfacții și resentimente. Ajunsă la maturitate încearcă să nu fie o copie a mamei sale și își reprimă latura feminină dorind să fie puternică, să nu depindă de nimeni și să nu atragă mila celorlalți.

Bărbatul macho este acel bărbat ale cărui emoții și sentimente sunt greu de descifrat, încercând să proiecteze o imagine de sine plină de încredere, care nu poate fi afectată de niciun factor din mediul intern sau extern. Condiționarea poate fi rezultatul atitudinii tatălui său vizavi de latura sensibilă a mamei. Dacă tatăl său nu respecta sentimentele soției și chiar le critica, atunci bărbatul macho opune rezistența în a-și arăta latura sentimentală. De asemenea, dacă concepția potrivit căreia ”bărbații nu plâng niciodată” a fost promovată în familie, mesajul preluat de copil a fost că este o rușine să-ți exprimi emoțiile.

            Acestea au fost cele 4 tipuri de bărbați și femei, însă problema apare abia atunci când fiecare din aceste tipuri de persoane încep relații sentimentale cu indivizi aflați în categorii opuse, situație care apare destul de des, ținând cont de faptul că extremele se atrag.

           De exemplu, un bărbat a cărui latura mai dezvoltată este cea masculină va prefera întotdeauna o femeie feminină, deoarece tinde să caute și să atragă ceea ce îi lipsește, tocmai pentru a se crea un echilibru. Însă, când încep să iasă la suprafață caracteristicile sale feminine, bărbatul va face tot posibilul să le înăbușe, în mod inconștient. Va deveni agitat, defensiv, frustrat și obsedat de control, încercând să-și schimbe partenera sau chiar să o îndepărteze.

           Pentru a avea relații împlinitoare trebuie să ne dăm seama de diferențele dintre noi și de modalitățile prin care putem îndrepta astfel de comportamente deviante. Întotdeauna trebuie să existe un echilibru între masculinitatea și feminitatea noastră!

Când femeile sunt expansibile, bărbații se contractă

    Astăzi, în primul articol dedicat dezvoltării personale vreau să vorbesc despre una dintre principalele diferențe care există între femei și bărbați. Din cauza acestei diferențe apar cele mai multe certuri în cuplu, care pot fi evitate dacă reușim să o înțelegem și să o acceptăm.

     Se știe prea bine că femeile vorbesc mai mult decât bărbații, aceștia din urmă se plâng mereu că ”sunt bătuți la cap” de iubite sau de soții. Situația de față este exact rezultatul faptului că femeile, spre deosebire de bărbați, sunt expansibile, atunci când au o problemă sau le apasă ceva simt nevoia să vorbească cu partenerul lor, să fie ascultate și înțelese. Aici se găsește elementul declanșator al certurilor și frustrărilor. Când femeia începe să vorbească nu are o țintă fixă, în primă fază vrea doar să se descarce, să fie ascultată. Pe parcursul conversației descoperă și ea odată cu interlocutorul său ce o supără și în ce punct vrea să ajungă discutând.

     Bărbații nu înțeleg firea expansibilă a femeilor și se plictisesc repede, nu mai sunt atenți la ceea ce spun ele sau cred că își bat joc de ei evitând subiectul. În realitate, toată această ”introducere” care nu are rolul de a sublinia ceva concret, este esențială pentru femei, pentru că așa descoperă ideile și gândurile pe care vor să le împărtășească. Când o femeie începe să vorbească nici ea nu știe unde vrea să ajungă. Începe prin a se descărca de tot ce o apasă, ca mai apoi să pună punctul pe ”i”. În această fază, bărbații consideră că sunt ”bătuți la cap”, că nu li se spune nimic concret, deși partenera a inițiat conversația și nu mai au răbdare să asculte până la capăt. Din această cauză intervine frustrarea, femeia crede că partenerului nu-i pasă de problemele și gândurile care o apasă. De asemenea, bărbatul se enervează și alege să se retragă, lăsând-o singură, gest care accentuează frustrarea care deja se instalează.

     Bărbatul, fiind diferit de femei, se contractă, adică atunci când are o problemă sau nu știe cum să acționeze într-o anumită situație, mai întâi, se retrage în sine și caută soluții și idei noi. Abia după ce le-a descoperit este dispus să poarte o conversație cu partenera lor. Bărbații au nevoie să-și pună gândurile în ordine, ca atunci când încep să vorbească să fie scurți și la obiect. În momentele în care sunt concentrați și se gândesc la rezolvarea problemelor nu vor să fie deranjați de nimeni. După ce știu ce au de spus vor ieși singuri din carapace și se vor destăinui.

     Femeile nu înțeleg modul bărbaților de a comunica și, de aceea, când observă că nu mai vorbesc cu ele sau că sunt distanți cred că le-au greșit cu ceva și acum sunt supărați pe ele. Concluzia este una greșită și atrage după sine resentimente noi care se adună constant. În astfel de situații, femeia începe să-i pună partenerului tot felul de întrebări care nu fac decât să îl enerveze și mai tare, de exemplu: ”Ce ai pățit?”, ”De ce nu vrei să vorbești cu mine?”, ”Am greșit cu ceva?”, Nu mă mai iubești?” și lista poate continua. Femeile trebuie să înțeleagă că bărbații au nevoie de spațiu și că nu sunt la fel de comunicativi ca ele. Când sunt acaparați de griji preferă să petreacă timp cu ei înșiși.

     Dacă reușim să înțelegem și să respectăm deosebirile dintre bărbați și femei, atunci vor exista mult mai puține certuri și nu doar în cuplu, ci și în relațiile cu cei din jur. Totuși, nu toate femeile și nici toți bărbații nu acționează după acest tipar, un rol important fiind jucat de pregnanța laturii feminine sau masculine, dar despre acest subiect vom vorbi într-un articol viitor.