duminică, 15 iunie 2014

Ei merită să fie iubiți!



     

        Ei merită să fie iubiți pentru că ne fac ziua mai frumoasă cu un singur cuvânt pe care îl rostesc cu dragoste. Ei sunt aceia care nu uită să ne spună că suntem frumoase chiar și dimineața când avem părut răvășit și chipul adormit, lipsit de artificii de înfrumusețare. Simpla lor mângâiere e alinare și încântare pentru inima noastră, fiind încărcată cu iubire senină, fără nori sau ploi. Ei sunt aceia care nu uită datele importante, care au mereu pregătită o surpriză, oricât de mică ar fi; care ne oferă în dar o floare culeasă de mână lor din grădină, pe a cărei petale au scris în prealabil un simplu ”Te iubesc!”, cu inima plină de emoție. Ei sunt cei care încă mai au sentimente înălțătoare, care nu uită ce este respectul și prietenia sinceră. Ei deschid uși. Ușa sufletului și a inimii noastre, pentru că știm că odată intrați nu vor devasta tot, nu ne vor fura lucrurile la care ținem și nu vor călca în picioare covorul de la intrare atunci când, din întâmplare, vor fi nevoiți să iasă. Ne mai deschid și ușa încăperii în care intrăm lăsându-ne să trecem înaintea lor, fără să ne poarte pică că suntem cu un pas în față. Sunt acolo mereu să ne ofere brațul pentru a păși elegant pe covorul roșu al vieții și nu uită să ne acompanieze cu stil și dăruire.

        Ei merită să fie iubiți pentru că atunci când le spunem că vrem o ciocolată ne aduc o gamă întreagă din care să ne alegem, fără să-și facă probleme pentru silueta noastră și fără să numere fiecare calorie. Mereu vor să fie cu un pas înaintea noastră în materie de surprize și atenții, și sunt la fel de încântați ca o fată atunci când îi surprindem la rândul nostru. Știu să se bucure alături de noi pentru fiecare reușită a lor sau a noastră și ne sprijină necondiționat, chiar dacă uneori putem greși în alegerile pe care le  facem (și ei greșesc). Știm că avem pe cine să ne bazăm când toți ceilalți ne-au întors spatele și ne vor ridica de jos cu un gest suav și  în același timp puternic. Ei sunt puterea noastră și noi puterea lor. Împreună mergem înainte fără regrete, sărim peste obstacole fără să le atingem și ne bucurăm de minunile simple ale vieții, pe care înainte nu le puteam vedea. Ei aduc un val nou de lumină și ne fac să vedem lumea cu alți ochi.

        Ei merită să fie iubiți pentru că sunt diferiți, nu respectă normele, nu urmează mulțimea. Ei se diferențiază, se distanțează și se conduc după propriile reguli. Ei sunt inteligenți, atât de inteligenți încât ne înțeleg stările fără să le exprimăm în cuvinte, le înțeleg și le respectă fără să dezlănțuie furtuna pentru nimic. Ei știu că și cea mai tristă fată poate zâmbi atunci când lacrimile îi sunt șterse cu căldură și mai știu că lumea se clădește doar cu iubire.  

             Ei merită să fie iubiți pentru că sunt ei și nimeni altcineva!         



joi, 12 iunie 2014

Un strop












Un strop de nebunie,
Parfum de iasomie,
O fărâmă de iubire
Și-o clipă de dăinuire.
Un moment etern în gând,
Amintiri purtate-n vânt,
O trăire efemeră
Și o voce care speră.
Picături mici de rouă,
Ora două, încă plouă,
Flori în umbră luminate,
Strigăte pierdute-n noapte.
Adieri calde de vară,
Miros dulce-a primăvară,
Zâmbete senine
Și priviri divine.
Piele fină mângâiată,
Inima de bucurie saltă,
Șoapte vesele-n ureche,
Zâmbete pierdute, inocente.
Trandafiri plouați în amurg,
Sentimente-n valuri curg,
Spini în mână și în suflet,
Trăiri în nuanțe violet.
Un strop de fericire,
Un nor negru de iubire,
Fapte rupte din neștire,
Și parfum de amintire.

duminică, 8 iunie 2014

Eu, vocea ta interioară!




        Hei, tu! Da, tu! Cu tine vorbesc! Ar fi cazul să mă bagi în seamă, pentru că nu am de gând să mă mișc de aici prea curând! Mă cunoști prea bine, dar nu vrei să mă conștientizezi...problema ta, eu tot aici sunt, gata să-ți pun piedică când ți-e lumea mai dragă, gata să te ajut să-ți rupi gâtul și să te fac praf, să-ți calc încrederea în picioare și să o arunc la gunoi. Îți sună cunoscut? Acum mă bagi în seamă? Știi cine sunt? Normal că știi! Dă-te mai aproape să-ți spun ceva! Am fost aici mereu, alături de tine și la bine și la rău, dar îmi place să te sabotez de câte ori pot, asta mi-e meseria, sunt avocatul diavolului și nu te slăbesc o clipă! Sunt cu ochii pe tine, de fapt cu mintea, sunt pretutindeni în mintea ta! Am fost lângă tine în momentele tale de fericire, normal, ca să ți le stric! Uneori mi-a ieșit, alteori nu, dar nu-i nimic voi mai avea ocazia, viitorul tău îmi aparține, suntem un tot și așa vom fi! Nu scapi tu de mine așa ușor, ai nevoie de multă inteligență, așa că până atunci te joc pe degete cum vreau!

        Mai știi când ai hotărât să-ți urmezi visul? Parcă pluteai, erai în altă lume, emoțiile te încercau în fel și chip și parcă nimeni nu te-ar fi putut scoate din starea de beatitudine care se instala cu pași repezi, cică voia să și persiste, pfff, fleacuri! Am învins-o din două mișcări și a fugit mâncând pământul. Cred că a mâncat atât de mult încât i s-a făcut rău și a decis că nu-i mai trebuie pe viață. Acum fuge de tine, te evită cu orice preț, iar orice încercare timidă de reîntoarcere la stăpân eșuează numai cât mă aude! Ha, ha, ți-am făcut-o și de data asta! Cine-i mai tare? Normal, Eu! Eu, pentru că am personalitate, e separată de a ta, nici măcar nu se aseamănă, e unică! Da, știu, trăiesc prin tine, și ce, trebuie cumva să-ți mulțumesc? Altădată! Până la urmă eu comand, tu te supui! Așa și trebuie! De fapt, îți mulțumesc că ești lașă, că nu ești în stare de nimic, îți sună cunoscut? Tot eu eram și atunci! L-ai lăsat să plece pentru că așa am vrut eu, ca să-ți stric stric fericirea, ce atâta fericire pe capul tău? Plus că iubirea prostește, face ce vrea din tine, cum m-ai mai fi ascultat pe mine? Am eliminat concurența cu cap și am trimis-o la plimbare pentru totdeauna. Sper să nu o doară picioarele! Ha, ha, fals! Chiar mă rog să o doară picioarele, poate se așează pe banca altcuiva și te dă uitării. Știi că nu era de tine, prea multe complicații! Tu nu vezi că numai eu sunt alături de tine, merit chiar și un premiu, când mi-l oferi? :) 

        Stai așa, fă-te comodă, avem tot viitorul în față! îți dai seama câte momente îți mai pot strica? Îți zic eu! Multe! Pot începe și acum dacă vreau! Crezi că e totul perfect în viața ta? Știu, nu-mi răspunde! Lasă că-ți zic eu că știu mai bine! Nu, nu e! Crezi că ai reușit să faci ceva, că ai atins perfecțiunea, că ai o relație cum nu credeai vreodată, nimic mai fals, trăiești într-o bulă imensă numită iluzie. I-L-U-Z-I-E, ai auzit? și iluziile ieftine se evaporă, sunt volatile. Țeapă! Crezi că te iubește? Mai minte-te frumos! Inclusiv el te minte, te prostește și tu nici nu-ți dai seama, vai de capul tău! Ești praf! Crezi că ai reușit să faci ceva măreț? Prostii! Lucruri comune, nu ești capabilă de nimic grandios, ești comună, de altfel ca tot ce faci! Încă mai crezi în tine? Nici nu știu cum mai ai curaj! Eu n-aș mai avea!

        Tu nu vezi că fac ce vreau cu mintea ta!? Și culmea butonul ”stop” e la tine, păcat că stai cam prost cu orientare și până îl găsești mai durează câțiva ani, poate chiar o viață, o viață întreagă lângă mine, îți dai seama? Ar trebui să te bucuri că ai companie, și așa ceilalți vin și pleacă, eu măcar îți voi fi fidelă și nu te voi părăsi niciodată. Așa că ia partea plină a paharului, chiar dacă te îmbăt cu apă chioară!          



marți, 3 iunie 2014

Ultima petală














Ultima petală a iubirii tale
a căzut în dulce clinchet,
Lăsând în urmă un fel de alinare,
O victorie, poate un mic zâmbet...

Deși sfârșitul ar trebui să fie trist
Și lumea-n rânduri să se prăbușească,
Astăzi zâmbesc mai mult ca ieri,
Viața începe iar să mă iubească!