vineri, 22 august 2014

Cum e să știi















Cum e să știi că visele tale mor
Sub greutatea pașilor lor,
Că nu mai ai speranță pentru viitor
Când gânduri negre te apasă, pășind pe covor.

Cum e să știi că nu-s de încredere
Și fac totul doar să te îmbete
Cu vorbe frumoase, cu false zâmbete
Și în lipsa ta te iau în derâdere.

Cum e să vezi doar fețe lovite,
De ură și frământări neistovite,
De resentimente îmbâcsite,
Ani de uitare și nopți nedormite.

Cum e să știi că din gura lor,
Ești alt om și nu mai poți să zbori,
Ești diferit, nu cum ai gândit
Nu ești tu, deși cu grijă te-au zugrăvit.

Cum e să știi că ei sunt nimic
Din clipa în care te-ai definit,
Nu sunt nici măcar un obstacol mic,
Nimic ce nu poate fi depășit.

vineri, 8 august 2014

Suntem oameni și suntem diferiți!

                     
      Suntem oameni și suntem diferiți! Ce ne-am face dacă am fi toți trași la indigo? Am fi copii din ce în ce mai șterse care se confundă și se pierd printre alte numeroase copii. Ce valoare are o copie? Niciuna! Însă, originalul poate face și o avere.
     Suntem captivați de media, de ceea ce ne servește zilnic pe tavă și nu suntem capabili să ne luăm o clipă ochii de la toate bunătățile din fața noastră și să ne întrebăm dacă sunt bune pentru sănătatea noastră sau doar ne grăbesc ”sfârșitul”. De multe ori, sfârșitul intelectual survine primul și e mai tragic decât multe alte tipuri de sfârșit. Ce e mai bine? Să trăiești mai puțin, dar să fii conștient de însemnătatea și calitatea vieții tale sau să trăiești mult și prost, la finalul vieții nici măcar să nu știi pentru ce ai trăit.
     Unii trăiesc prin alții, nu au viață proprie. Trăiesc prin bârfe, se hrănesc cu eșecurile celorlalți, iar fericirea lor se naște din suferința cunoscuților și necunoscuților. Treziți-vă! Fericirea adevărată nu vine niciodată din exterior, și mai ales din nefericirea altora. Fericirea clădită din exterior se dărâmă la prima rafală de vânt și se spulberă pentru totdeauna, apoi veți plânge după ea și nu veți înțelege de ce vi se întâmplă vouă. Veșnica întrebare: ”de ce mie”? Uite de aia! Măcar în momente de cumpănă ar trebui să și răspundem la această întrebare, nu doar să o rostim fără sens și fără vreun impact viitor. Avem nevoie de răspunsuri pentru a înțelege trecutul, pentru a putea fi fericiți în prezent și pentru a picta viitorul în culorile care ne reprezintă.
     Suntem oameni, dar parcă am fi oi, uneori le întrecem în aplicarea spiritului de turmă. Trebuie să urmăm întru totul valorile, așteptările și realizările altora, copiem chiar și stilul vestimentar și, mai nou, stilul de viață. Bine, n-a spus nimeni că nu e indicat să ne lărgim orizonturile, dar rămâne întrebarea: pe mine ce mă reprezintă? Exact de asta am fost înzestrați toți cu gândire logică, dacă nu, Dumnezeu ar fi creat un model ideal și noi toți ceilalți muritori de rând l-am fi urmat fără să clipim și să gândim.
     Suntem manipulați prin orice mijloace, de la reclama la pasta de dinți, până la meseriile pe care ni le alegem. Ne fac din vorbe și din imagini. Și prea puțin cunosc impactul acestor instrumente de manipulare asupra creierului nostru. Suntem manipulați pentru că le permitem prin ignoranța noastră.
     Toți învățăm în școală aproape aceleași materii, cu posibilitate destul de scăzută de a alege ceea ce îți dorești. Și mai grav este că nici nu știm ce ne dorim cu adevărat, pentru că, tot școala are grijă să înăbușe orice urmă de creativitate sau distincție. Suntem ”obligați” să învățăm pe de rost definiții și teoreme, neînțelegând niciodată pe de-a-ntregul cum stă treaba, nu avem voie să venim cu o notă de originalitate, pentru că trebuie să repetăm ca papagalii doar ce spun profesorii (că ei știu mai bine), nu suntem învățați să gândim și să trecem prin propriul filtru toată informația care ne bombardează din exterior. Ce să mai vorbim de informația din interior, care nu este ascultată decât în rare cazuri, când devenim conștienți că există și că este mai importantă decât orice altă informație extrinsecă.
     Revenind asupra întrebărilor: ”cine sunt eu?”, ”ce mă reprezintă?”, ”ce mi-ar plăcea să fac?”, ”în ce stadiu mă aflu acum?”, eu am aflat într-o anumită măsură și încă mai am de descoperit lucruri noi. Tu cât de multe știi despre tine? Lasă-i pe alții să vorbească (pentru că nu au propria lor viață), iar tu descoperă-te cu zi ce trece și varianta ta viitoare îți va mulțumi! Fii diferit! Fii TU!

Sursă imagine: http://leaveittorandomness.wordpress.com