Acum e tăcere...
Oriunde privesc nu te mai găsesc,
Poate doar în soare, în locurile știute,
Poate doar în vise uitate în gând,
Poate peste via pe care se aștern prea multe,
Poate doar în gând.
Un gol îmi apasă pieptul,
Prin minte trec mii de gânduri, regrete,
Ești undeva, dar nu mai ești aici,
Ești peste tot, dar nicăieri.
Și iar bate vântul, aducând furtună,
Începe o ploaie de lacrimi cerești,
Se adună-n valuri de tristețe
Inundând câmpul imens.
O rază de soare alunecă în neștire
Pe un nor uitat de dor,
Luminează privirea din nou,
Poate într-un alt decor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu