Pânză de păianjen

 

Suntem oameni și suntem diferiți!

                     

      Suntem oameni și suntem diferiți! Ce ne-am face dacă am fi toți trași la indigo? Am fi copii din ce în ce mai șterse care se confundă și se pierd printre alte numeroase copii. Ce valoare are o copie? Niciuna! Însă, originalul poate face și o avere.

     Suntem captivați de media, de ceea ce ne servește zilnic pe tavă și nu suntem capabili să ne luăm o clipă ochii de la toate bunătățile din fața noastră și să ne întrebăm dacă sunt bune pentru sănătatea noastră sau doar ne grăbesc ”sfârșitul”. De multe ori, sfârșitul intelectual survine primul și e mai tragic decât multe alte tipuri de sfârșit. Ce e mai bine? Să trăiești mai puțin, dar să fii conștient de însemnătatea și calitatea vieții tale sau să trăiești mult și prost, la finalul vieții nici măcar să nu știi pentru ce ai trăit.

     Unii trăiesc prin alții, nu au viață proprie. Trăiesc prin bârfe, se hrănesc cu eșecurile celorlalți, iar fericirea lor se naște din suferința cunoscuților și necunoscuților. Treziți-vă! Fericirea adevărată nu vine niciodată din exterior, și mai ales din nefericirea altora. Fericirea clădită din exterior se dărâmă la prima rafală de vânt și se spulberă pentru totdeauna, apoi veți plânge după ea și nu veți înțelege de ce vi se întâmplă vouă. Veșnica întrebare: ”de ce mie”? Uite de aia! Măcar în momente de cumpănă ar trebui să și răspundem la această întrebare, nu doar să o rostim fără sens și fără vreun impact viitor. Avem nevoie de răspunsuri pentru a înțelege trecutul, pentru a putea fi fericiți în prezent și pentru a picta viitorul în culorile care ne reprezintă.

     Suntem oameni, dar parcă am fi oi, uneori le întrecem în aplicarea spiritului de turmă. Trebuie să urmăm întru totul valorile, așteptările și realizările altora, copiem chiar și stilul vestimentar și, mai nou, stilul de viață. Bine, n-a spus nimeni că nu e indicat să ne lărgim orizonturile, dar rămâne întrebarea: pe mine ce mă reprezintă? Exact de asta am fost înzestrați toți cu gândire logică, dacă nu, Dumnezeu ar fi creat un model ideal și noi toți ceilalți muritori de rând l-am fi urmat fără să clipim și să gândim.

     Suntem manipulați prin orice mijloace, de la reclama la pasta de dinți, până la meseriile pe care ni le alegem. Ne fac din vorbe și din imagini. Și prea puțin cunosc impactul acestor instrumente de manipulare asupra creierului nostru. Suntem manipulați pentru că le permitem prin ignoranța noastră.

     Toți învățăm în școală aproape aceleași materii, cu posibilitate destul de scăzută de a alege ceea ce îți dorești. Și mai grav este că nici nu știm ce ne dorim cu adevărat, pentru că, tot școala are grijă să înăbușe orice urmă de creativitate sau distincție. Suntem ”obligați” să învățăm pe de rost definiții și teoreme, neînțelegând niciodată pe de-a-ntregul cum stă treaba, nu avem voie să venim cu o notă de originalitate, pentru că trebuie să repetăm ca papagalii doar ce spun profesorii (că ei știu mai bine), nu suntem învățați să gândim și să trecem prin propriul filtru toată informația care ne bombardează din exterior. Ce să mai vorbim de informația din interior, care nu este ascultată decât în rare cazuri, când devenim conștienți că există și că este mai importantă decât orice altă informație extrinsecă.

     Revenind asupra întrebărilor: ”cine sunt eu?”, ”ce mă reprezintă?”, ”ce mi-ar plăcea să fac?”, ”în ce stadiu mă aflu acum?”, eu am aflat într-o anumită măsură și încă mai am de descoperit lucruri noi. Tu cât de multe știi despre tine? Lasă-i pe alții să vorbească (pentru că nu au propria lor viață), iar tu descoperă-te cu zi ce trece și varianta ta viitoare îți va mulțumi! Fii diferit! Fii TU!

Sursă imagine: http://leaveittorandomness.wordpress.com

Uite-o!

Uite-o!

Uite-o cât e de fericită!

Chiar și pielea îi zâmbește

Sub razele soarelui blând.

Stai, o privești și ochii par să te mintă,

De unde atâta fericire?

Atâta fericire nu are cum să fie sănătoasă,

Nu e, știi tu, e nebună!

Sau doar mai bună fără tine...

E tot ce visai, dar nu vedeai,

Erai prea ocupat, prea îngândurat,

Prea multe socoteli de dat,

Prea multă agitație,

Gesturi lipsite de grație.

Cine e ea?

Parcă nici nu mai știi cum o chema,

Dar simți că e EA.

Fericirea ei te omoară,

Lunile sunt zile și timpul zboară,

Fără regrete, fără noi siluete,

Doar zâmbete false și mii de defecte.

Uite-o!

Îți apare în vis

Exact așa cum a promis;

Radiază de fericire,

Privește în urmă cu iubire,

Poți citi ce vrei direct în a ei privire,

Dar ești prea orb, prea supărat

Că ea e bine și tu nu ai uitat...

De unde vine atâta fericire?

Din suflet, dintr-o nouă iubire?

Din aer, din povești?

Din trecut sau din cine ești?

Râde, cântă, dansează și zboară

Spre o lume în care fericirea nu moare,

Trăiește veșnic printr-o floare rară,

Deși se ofilește, splendoarea nu pălește.

Uite-o! Vine spre tine,

Îți întinde mâna,

Dar stai uitat pe o margine de drum,

Prea complicat să te întorci de unde ai plecat.

Îți zâmbește și te omoară,

Fiecare zâmbet se-nfige-n inimă

Și simți cum te doboară,

E o durere nouă, năucitoare,

Ce nu are leac nici cu o floare rară.

Uite-o! A întors privirea,

Pleacă îngânând cuvinte de dor, demult uitat,

E veselă, e tot ce ai visat!

Importanța strategiei în îndeplinirea obiectivelor

Bine te-am regăsit!

Sunt Roxana,

Iar astăzi vom vorbi, așa cum am promis, despre strategie și cât de importantă este în atingerea obiectivelor pe care le avem. În articolul trecut te-am învățat cum să-ți stabilești obiectivele pentru a deveni reale, în cazul în care nu l-ai citit o poți face acum, aici http://roxanaturcu.blogspot.ro/2014/07/cum-sa-ti-stabilesti-obiectivele-pentru.html, iar astăzi trecem mai departe la modul în care trebuie să acționezi după ce le-ai formulat corect.

Strategia este planul de acțiune pe care îl realizăm pentru a ști cu exactitate în ce direcție să o luăm atunci când dorim să obținem ceva. Fără strategie, pe parcurs ne putem pierde pe drum și nu mai ajungem la destinație la data la care stabilisem sau nu mai ajungem deloc. Este exact ca atunci când plecăm în vacanță fără un itinerariu stabilit în prealabil și ajungem să nu mai știm ce să vizităm sau pe ce drumuri să o luăm pentru a ajunge sau pentru a ne întoarce din anumite locuri. Ideal ar fi să ne facem un plan dinainte și să știm cu exactitate unde să mergem, ce să vizităm și care sunt rutele cele mai scurte pentru a nu ne învârti în cerc și a pierde timpul. Exact așa este și cu strategia în atingerea obiectivelor, dacă nu ai un plan bine stabilit nu vei putea duce nimic la bun sfârșit.

Pentru crearea planului trebuie să ai în vedere următoarea întrebare: Ce trebuie să fac pentru a reuși să îndeplinesc obiectivul X? În funcție de această întrebare pot apărea și alte întrebări cum sunt: Câte activități trebuie să desfășor?, De câte ori pe zi sau pe săptămână?, Cum știu că mi-am atins obiectivul? etc. Toate răspunsurile la întrebări este indicat să le notezi pe laptop sau într-un jurnal, pentru a putea reveni asupra lor de câte ori este nevoie. După ce am stabilit ce trebuie să facem este timpul să trecem la treabă, apoi să verificăm periodic dacă urmăm întru totul planul.

Trecând la un exemplu concret, printre obiectivele mele de anul acesta s-a numărat și un corp tonifiat. După ce am stabilit obiectivul în mod corect, ”voi avea un corp tonifiat până în iunie 2014”, am trecut la crearea planului de acțiune, pe care îl voi prezenta în continuare. Pentru o vizualizare mai bună a imaginii dă clic pe ea!

După ce planul este gata, nu îți rămâne decât să acționezi constant fără să te abați de la ceea ce ai stabilit. Exemplul de mai sus este legat de un corp definit, însă poți avea tot felul de obiective în funcție de ceea ce îți lipsește și ai vrea să ai sau de ceea ce ai vrea să îmbunătățești. Din figură poți observa că la final nu am avut parte doar de un corp definit, ci și de mai multă energie și încredere în sine, ceea ce consider ca fiind un bonus pentru efort :), deci în final este posibil să ai parte chiar de mai mult decât ți-ai propus.

Pentru a îți da seama când ți-ai dus la capăt țelurile trebuie să alegi de la început criterii de evaluare, care să te ajute să-ți dai seama dacă ai reușit sau dacă mai ai de lucrat, acestea sunt în cea mai mare parte subiective. Pentru exemplul prezentat anterior, eu mi-am ales să am mușchii măcar puțin mai conturați decât i-am avut vreodată și să am în jur de 52-53 de kg. Totuși, odată atins obiectivul, mă face să vreau și mai mult decât atât, ceea ce cred că e de bine :)

Alte criterii de evaluare pot fi: am cu 500 lei mai mult luna aceasta, am un Opel alb, model x, până în 2016, fumez 10 țigări pe zi, alerg 2 km în plus pe zi, citesc o carte pe săptămână și multe altele, în funcție de ce îți dorești. Toate criteriile trebuie cuantificate pentru a-ți putea da seama când ai reușit, altfel nu vei ști când să te oprești sau când să vrei mai mult.

În concluzie, fii foarte atent/ă la strategie, fiindcă te poate duce spre succes la fel de bine cum te poate duce spre eșec.

Sper că ți-a fost de ajutor articolul și iți urez spor la treabă! Dacă ai întrebări sau păreri, le aștept pe blog, în secțiunea pentru comentarii, direct pe pagina de Facebook sau în mesaj privat și pe e-mail: roxana.turcu@ymail.com.  Promit să-ți răspund cât de repede pot :)

Zi frumoasă să ai! Și nu uita, doar tu poți face ceva pentru a deveni cea mai bună versiune a ta de până acum!  

Răsărit la mare

 

Cum să-ți stabilești obiectivele pentru a le atinge

Bine te-am regăsit!

După o lungă absență astăzi vom vorbi pe scurt despre obiective și despre modul în care să le setezi pentru a le duce la bun sfârșit.

Cred că au fost numeroase cazurile când ai spus că de azi vei începe să faci ceva pentru tine, de exemplu să te apuci de sport, să citești o carte, să înveți un lucru nou, să te lași de fumat, să adopți un stil de viață sănătos, să faci mai mulți bani sau multe altele. Deși la început te simți plin de energie și capabil să muți munții din loc, vei realiza că odată cu scurgerea zilelor nu ești nici măcar pe aproape să-ți îndeplinești dorințele. Știi de ce? Pentru că toate obiectivele tale rămân la stadiul de dorințe.

Dorințele și speranțele sunt cele care ne fac, de cele mai multe ori, să mergem mai departe și să ne continuăm viața în ciuda greutăților, însă nu le vom putea atinge niciodată. Din acest motiv apar frustrarea, scăderea încrederii în sine și zdruncinarea echilibrului interior, ne simțim ca și cum nu am fi buni de nimic. Aceste sentimente apar din cauză că nu știm să gestionăm corect ceea ce ne dorim, așa că astăzi te voi învăța cum să stabilești un obiectiv ca să devină real.

Pentru început obiectivele trebuie să fie formulate la forma afirmativă, timpul prezent și să nu conțină grade de comparație.

De exemplu: Nu vreau să mai fumez.

                       Aș vrea să am mai mulți bani decât până acum.

                       vs.

                       Mă las de țigări.

                       Am mai mulți bani până la data de ...... .

Primele două exemple sunt greșite, deoarece în prima propoziție este prezentă formularea negativă, iar în cea de-a doua avem condițional optativ în loc de prezent și grad de comparație.

Celelalte două exemple sunt corecte, deoarece sunt formulate la afirmativ, prezent și nu conțin termeni de comparație. Din formularea corectă trebuie să lipsească verbe ca: a avea nevoie, a vrea, a dori, care indică o dorință. Prin evitarea acestor verbe dorința dispare și se transformă în obiectiv. Odată ce avem un obiectiv trebuie să apară și strategia, adică modul în care vom acționa pentru realizarea obiectivului.

DORINȚĂ - OBIECTIV - STRATEGIE  

Strategia are rolul de a împărți în pași mărunți acțiunile pe care trebuie să le realizăm pentru a fi cât mai aproape de atingerea obiectivului, iar în final să-l ducem la bun sfârșit. De cele mai multe ori eșuăm din cauza lipsei de strategie, care, pe lângă formularea corectă a obiectivelor, este esențială în demersul nostru.

Sper că ți-au fost de folos informațiile de astăzi și te aștept data viitoare să vorbim despre strategie.

Zi frumoasă să ai!

Ei merită să fie iubiți!

     

        Ei merită să fie iubiți pentru că ne fac ziua mai frumoasă cu un singur cuvânt pe care îl rostesc cu dragoste. Ei sunt aceia care nu uită să ne spună că suntem frumoase chiar și dimineața când avem părut răvășit și chipul adormit, lipsit de artificii de înfrumusețare. Simpla lor mângâiere e alinare și încântare pentru inima noastră, fiind încărcată cu iubire senină, fără nori sau ploi. Ei sunt aceia care nu uită datele importante, care au mereu pregătită o surpriză, oricât de mică ar fi; care ne oferă în dar o floare culeasă de mână lor din grădină, pe a cărei petale au scris în prealabil un simplu ”Te iubesc!”, cu inima plină de emoție. Ei sunt cei care încă mai au sentimente înălțătoare, care nu uită ce este respectul și prietenia sinceră. Ei deschid uși. Ușa sufletului și a inimii noastre, pentru că știm că odată intrați nu vor devasta tot, nu ne vor fura lucrurile la care ținem și nu vor călca în picioare covorul de la intrare atunci când, din întâmplare, vor fi nevoiți să iasă. Ne mai deschid și ușa încăperii în care intrăm lăsându-ne să trecem înaintea lor, fără să ne poarte pică că suntem cu un pas în față. Sunt acolo mereu să ne ofere brațul pentru a păși elegant pe covorul roșu al vieții și nu uită să ne acompanieze cu stil și dăruire.

        Ei merită să fie iubiți pentru că atunci când le spunem că vrem o ciocolată ne aduc o gamă întreagă din care să ne alegem, fără să-și facă probleme pentru silueta noastră și fără să numere fiecare calorie. Mereu vor să fie cu un pas înaintea noastră în materie de surprize și atenții, și sunt la fel de încântați ca o fată atunci când îi surprindem la rândul nostru. Știu să se bucure alături de noi pentru fiecare reușită a lor sau a noastră și ne sprijină necondiționat, chiar dacă uneori putem greși în alegerile pe care le  facem (și ei greșesc). Știm că avem pe cine să ne bazăm când toți ceilalți ne-au întors spatele și ne vor ridica de jos cu un gest suav și  în același timp puternic. Ei sunt puterea noastră și noi puterea lor. Împreună mergem înainte fără regrete, sărim peste obstacole fără să le atingem și ne bucurăm de minunile simple ale vieții, pe care înainte nu le puteam vedea. Ei aduc un val nou de lumină și ne fac să vedem lumea cu alți ochi.

        Ei merită să fie iubiți pentru că sunt diferiți, nu respectă normele, nu urmează mulțimea. Ei se diferențiază, se distanțează și se conduc după propriile reguli. Ei sunt inteligenți, atât de inteligenți încât ne înțeleg stările fără să le exprimăm în cuvinte, le înțeleg și le respectă fără să dezlănțuie furtuna pentru nimic. Ei știu că și cea mai tristă fată poate zâmbi atunci când lacrimile îi sunt șterse cu căldură și mai știu că lumea se clădește doar cu iubire.  

             Ei merită să fie iubiți pentru că sunt ei și nimeni altcineva!