Te iubesc pentru că știi să mă faci să te iubesc

     Te iubesc pentru fiecare clipă în care ai fost lângă mine, când am râs sau când am plâns. Pentru anii ce au trecut peste viețile noastre și pentru anii ce încă n-au apus. Pentru fiecare privire plină de dragoste și înțelegere, chiar și în momentele când nici eu nu m-aș fi suportat. Pentru diplomația cu care mă dezarmezi de cele mai multe ori când nervii mei se trezesc și încep să mișune. Cu o simplă vorbă îmi readuci zâmbetul pe buze și îi trimiți la culcare în pas alergător. Ai fost dușmanul nervilor mei, acum devii îmblânzitorul lor.

     Te iubesc pentru că mă ții mereu de mână și ești pregătit să mă prinzi oricând voi cădea. Știi să-mi ridici moralul și să mă încurajezi, fără vorbe prea multe, fără minciuni că viitorul va fi roz. Știi să mă faci să te iubesc printr-o simplă floare dăruită din inimă, prin gesturi tandre și râsete cristaline care umplu camera de veselie și optimism. Prin nenumăratele ore în care vorbim fără oprire și inimile se bucură în același ritm lin, netulburat de ploaia acidă care cade în jurul nostru. Emitem pe aceeași frecvență, iar și iar, doar pentru noi.

     Te iubesc pentru momentele când nu mai credeam în relația noastră, dar n-am uitat să ne respectăm și să ne iubim, n-am uitat să sperăm. Inimile noastre au continuat să bată ținându-se de mână, unite printr-o legătură trainică, greu de desfăcut.

     În fiecare dimineață îmi aduci lumină în suflet, iar ploaia se transformă în soare alături de tine. Luna ne luminează și ne veghează învăluindu-ne în magie, devenim atemporali. Orele care se scurg sunt încărcate de iubire, minutele sunt o încântare. Amintirea sărutului tău de rămas bun mă face să zâmbesc în neștire, secundele trec iar liniștea din mine mă învăluie tot mai mult. Suntem doi, și totodată unul singur. Aceleași visuri, aceleași idei, aceleași gânduri...Trăim prin ele, respirăm prin ele.  

     Te iubesc pentru că știi să mă faci să te iubesc, cu zi ce trece mai mult și mai mult.