Miros de primăvară

O stea

 









Lumânări peste tot,

Trandafiri uitați la întâmplare,

Lumină oarbă se reflectă în geam

O adevărată încântare.

Parfum dulce de iubire

Sentimente apărute în neștire

Îți simt prezența, ești pe undeva...

Ești surpriza mea!

Muzica ne-mbie sufletele

În dulce armonie,

Inima bate

Pură simfonie.

Te văd, zâmbești discret,

Îmi dai mâna ta,

Pornim către geam,

Ne uităm la o stea.

Știu că doar acolo vei fi cândva!

De prin grădină culese

Pentru o vizualizare mai bună, clic pe imagini! 

 

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

Când femeile sunt expansibile, bărbații se contractă

    Astăzi, în primul articol dedicat dezvoltării personale vreau să vorbesc despre una dintre principalele diferențe care există între femei și bărbați. Din cauza acestei diferențe apar cele mai multe certuri în cuplu, care pot fi evitate dacă reușim să o înțelegem și să o acceptăm.

     Se știe prea bine că femeile vorbesc mai mult decât bărbații, aceștia din urmă se plâng mereu că ”sunt bătuți la cap” de iubite sau de soții. Situația de față este exact rezultatul faptului că femeile, spre deosebire de bărbați, sunt expansibile, atunci când au o problemă sau le apasă ceva simt nevoia să vorbească cu partenerul lor, să fie ascultate și înțelese. Aici se găsește elementul declanșator al certurilor și frustrărilor. Când femeia începe să vorbească nu are o țintă fixă, în primă fază vrea doar să se descarce, să fie ascultată. Pe parcursul conversației descoperă și ea odată cu interlocutorul său ce o supără și în ce punct vrea să ajungă discutând.

     Bărbații nu înțeleg firea expansibilă a femeilor și se plictisesc repede, nu mai sunt atenți la ceea ce spun ele sau cred că își bat joc de ei evitând subiectul. În realitate, toată această ”introducere” care nu are rolul de a sublinia ceva concret, este esențială pentru femei, pentru că așa descoperă ideile și gândurile pe care vor să le împărtășească. Când o femeie începe să vorbească nici ea nu știe unde vrea să ajungă. Începe prin a se descărca de tot ce o apasă, ca mai apoi să pună punctul pe ”i”. În această fază, bărbații consideră că sunt ”bătuți la cap”, că nu li se spune nimic concret, deși partenera a inițiat conversația și nu mai au răbdare să asculte până la capăt. Din această cauză intervine frustrarea, femeia crede că partenerului nu-i pasă de problemele și gândurile care o apasă. De asemenea, bărbatul se enervează și alege să se retragă, lăsând-o singură, gest care accentuează frustrarea care deja se instalează.

     Bărbatul, fiind diferit de femei, se contractă, adică atunci când are o problemă sau nu știe cum să acționeze într-o anumită situație, mai întâi, se retrage în sine și caută soluții și idei noi. Abia după ce le-a descoperit este dispus să poarte o conversație cu partenera lor. Bărbații au nevoie să-și pună gândurile în ordine, ca atunci când încep să vorbească să fie scurți și la obiect. În momentele în care sunt concentrați și se gândesc la rezolvarea problemelor nu vor să fie deranjați de nimeni. După ce știu ce au de spus vor ieși singuri din carapace și se vor destăinui.

     Femeile nu înțeleg modul bărbaților de a comunica și, de aceea, când observă că nu mai vorbesc cu ele sau că sunt distanți cred că le-au greșit cu ceva și acum sunt supărați pe ele. Concluzia este una greșită și atrage după sine resentimente noi care se adună constant. În astfel de situații, femeia începe să-i pună partenerului tot felul de întrebări care nu fac decât să îl enerveze și mai tare, de exemplu: ”Ce ai pățit?”, ”De ce nu vrei să vorbești cu mine?”, ”Am greșit cu ceva?”, Nu mă mai iubești?” și lista poate continua. Femeile trebuie să înțeleagă că bărbații au nevoie de spațiu și că nu sunt la fel de comunicativi ca ele. Când sunt acaparați de griji preferă să petreacă timp cu ei înșiși.

     Dacă reușim să înțelegem și să respectăm deosebirile dintre bărbați și femei, atunci vor exista mult mai puține certuri și nu doar în cuplu, ci și în relațiile cu cei din jur. Totuși, nu toate femeile și nici toți bărbații nu acționează după acest tipar, un rol important fiind jucat de pregnanța laturii feminine sau masculine, dar despre acest subiect vom vorbi într-un articol viitor.

Lacul Snagov

Lalele

Negură și uimire

O lacrimă cade din cerul senin de mai ieri,
Un zâmbet se transformă în rană adâncă
Și-o inimă-i lovită de-un pumnal de fier,
Se desprinde, cade, se lovește de-o stâncă.

Un ochi ce duce spre ceva nou apare,
Spre o viață sortită durerii ce nu moare,
Spre un nou început mai amar decât fierea ,
Un singur fapt înlătură toată mângâierea.

Și picură în noapte în ritm sacadat,
Mii de lacrimi ce pământul au udat
Se aude un șuvoi de neștire 
Un întreg huruit lipsit de iubire.

Și cade...și cade mereu neîncetat
Peste un vis ce se vrea a fi uitat,
Peste o fărâmă infimă de dăinuire,
Peste un morman de negură și uimire.