Cum e să știi că visele tale mor
Sub greutatea pașilor lor,
Că nu mai ai speranță pentru viitor
Când gânduri negre te apasă, pășind pe covor.
Cum e să știi că nu-s de încredere
Și fac totul doar să te îmbete
Cu vorbe frumoase, cu false zâmbete
Și în lipsa ta te iau în derâdere.
Cum e să vezi doar fețe lovite,
De ură și frământări neistovite,
De resentimente îmbâcsite,
Ani de uitare și nopți nedormite.
Cum e să știi că din gura lor,
Ești alt om și nu mai poți să zbori,
Ești diferit, nu cum ai gândit
Nu ești tu, deși cu grijă te-au zugrăvit.
Cum e să știi că ei sunt nimic
Din clipa în care te-ai definit,
Nu sunt nici măcar un obstacol mic,
Nimic ce nu poate fi depășit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu