duminică, 8 iunie 2014

Eu, vocea ta interioară!




        Hei, tu! Da, tu! Cu tine vorbesc! Ar fi cazul să mă bagi în seamă, pentru că nu am de gând să mă mișc de aici prea curând! Mă cunoști prea bine, dar nu vrei să mă conștientizezi...problema ta, eu tot aici sunt, gata să-ți pun piedică când ți-e lumea mai dragă, gata să te ajut să-ți rupi gâtul și să te fac praf, să-ți calc încrederea în picioare și să o arunc la gunoi. Îți sună cunoscut? Acum mă bagi în seamă? Știi cine sunt? Normal că știi! Dă-te mai aproape să-ți spun ceva! Am fost aici mereu, alături de tine și la bine și la rău, dar îmi place să te sabotez de câte ori pot, asta mi-e meseria, sunt avocatul diavolului și nu te slăbesc o clipă! Sunt cu ochii pe tine, de fapt cu mintea, sunt pretutindeni în mintea ta! Am fost lângă tine în momentele tale de fericire, normal, ca să ți le stric! Uneori mi-a ieșit, alteori nu, dar nu-i nimic voi mai avea ocazia, viitorul tău îmi aparține, suntem un tot și așa vom fi! Nu scapi tu de mine așa ușor, ai nevoie de multă inteligență, așa că până atunci te joc pe degete cum vreau!

        Mai știi când ai hotărât să-ți urmezi visul? Parcă pluteai, erai în altă lume, emoțiile te încercau în fel și chip și parcă nimeni nu te-ar fi putut scoate din starea de beatitudine care se instala cu pași repezi, cică voia să și persiste, pfff, fleacuri! Am învins-o din două mișcări și a fugit mâncând pământul. Cred că a mâncat atât de mult încât i s-a făcut rău și a decis că nu-i mai trebuie pe viață. Acum fuge de tine, te evită cu orice preț, iar orice încercare timidă de reîntoarcere la stăpân eșuează numai cât mă aude! Ha, ha, ți-am făcut-o și de data asta! Cine-i mai tare? Normal, Eu! Eu, pentru că am personalitate, e separată de a ta, nici măcar nu se aseamănă, e unică! Da, știu, trăiesc prin tine, și ce, trebuie cumva să-ți mulțumesc? Altădată! Până la urmă eu comand, tu te supui! Așa și trebuie! De fapt, îți mulțumesc că ești lașă, că nu ești în stare de nimic, îți sună cunoscut? Tot eu eram și atunci! L-ai lăsat să plece pentru că așa am vrut eu, ca să-ți stric stric fericirea, ce atâta fericire pe capul tău? Plus că iubirea prostește, face ce vrea din tine, cum m-ai mai fi ascultat pe mine? Am eliminat concurența cu cap și am trimis-o la plimbare pentru totdeauna. Sper să nu o doară picioarele! Ha, ha, fals! Chiar mă rog să o doară picioarele, poate se așează pe banca altcuiva și te dă uitării. Știi că nu era de tine, prea multe complicații! Tu nu vezi că numai eu sunt alături de tine, merit chiar și un premiu, când mi-l oferi? :) 

        Stai așa, fă-te comodă, avem tot viitorul în față! îți dai seama câte momente îți mai pot strica? Îți zic eu! Multe! Pot începe și acum dacă vreau! Crezi că e totul perfect în viața ta? Știu, nu-mi răspunde! Lasă că-ți zic eu că știu mai bine! Nu, nu e! Crezi că ai reușit să faci ceva, că ai atins perfecțiunea, că ai o relație cum nu credeai vreodată, nimic mai fals, trăiești într-o bulă imensă numită iluzie. I-L-U-Z-I-E, ai auzit? și iluziile ieftine se evaporă, sunt volatile. Țeapă! Crezi că te iubește? Mai minte-te frumos! Inclusiv el te minte, te prostește și tu nici nu-ți dai seama, vai de capul tău! Ești praf! Crezi că ai reușit să faci ceva măreț? Prostii! Lucruri comune, nu ești capabilă de nimic grandios, ești comună, de altfel ca tot ce faci! Încă mai crezi în tine? Nici nu știu cum mai ai curaj! Eu n-aș mai avea!

        Tu nu vezi că fac ce vreau cu mintea ta!? Și culmea butonul ”stop” e la tine, păcat că stai cam prost cu orientare și până îl găsești mai durează câțiva ani, poate chiar o viață, o viață întreagă lângă mine, îți dai seama? Ar trebui să te bucuri că ai companie, și așa ceilalți vin și pleacă, eu măcar îți voi fi fidelă și nu te voi părăsi niciodată. Așa că ia partea plină a paharului, chiar dacă te îmbăt cu apă chioară!          



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu