Natură ”moartă”

 

Ultima petală

Ultima petală a iubirii tale
a căzut în dulce clinchet,
Lăsând în urmă un fel de alinare,
O victorie, poate un mic zâmbet...

Deși sfârșitul ar trebui să fie trist
Și lumea-n rânduri să se prăbușească,
Astăzi zâmbesc mai mult ca ieri,
Viața începe iar să mă iubească! 

Război

Petale rozii cad pe covor,

În cameră se răspândește

parfumul florilor,

Soarele pleacă spre apus,

S-a așternut tăcere

peste ce nu s-a spus.

În asfințit uităm de noi,

De probleme, viață și război,

O luptă acerbă pentru putere,

Cine nu moare își răsfrânge a sa durere.

E un război nedeclarat

Între semeni ce au uitat de semănat,

Între gânduri și atitudini,

Între cine am fost și cine suntem.

O rază străbate cerul

lăsând în urmă speranță,

lumină și dor,

Uităm mereu să lăsăm grijile în decor.

E la limită,

Încă puțin și se duce

peste dealuri, peste noi,

Încă-o zi pierdută în război...  

Viața

Viața e o floare-n înflorire
Cu ale sale petale în vii culori,
Ce sădește-n suflet ură sau iubire
Și te condamnă să trăiești, până mori.

E un răsărit mereu în derulare,
Un vis în zori de zi pierdut,
O pată-n suflet de culoare,
Un zâmbet ce poate a durut...

Portretul meu

 

Latura feminină vs. latura masculină

           Așa cum am promis în articolul trecut, astăzi vorbim despre latura feminină și cea masculină.

           Fiecare dintre noi, fie că suntem bărbați sau femei, avem două laturi, una masculină cealaltă feminină. În funcție de experiențele prin care am trecut, de importanță majoră fiind cele din mediul familial, ne-am dezvoltat mai puternic doar una din cele două laturi, pe cealaltă înăbușind-o. De exemplu, sunt femei a căror latură pregnantă este masculină și femei predominant feminine, fapt valabil și la bărbați.

            În funcție de caracteristicile care ies în evidență, psihologul John Gray împarte bărbații și femeile în câte două categorii fiecare, astfel avem:

Femeia martir este femeia puternic feminizată, sensibilă, supusă și nesigură pe sine. Este acea femeia care în copilărie a văzut-o pe mama sa fiind umilă și supusă soțului. Genul de femeie casnică, fără prea multe pretenții de la viață, care se mulțumește cu puțin, și-și duce viața în mod monoton alături de familie, fiind subordonată ”capului familiei”. De asemenea, dacă tatăl a tratat-o diferit față de frații săi, imprimându-i un comportament restrictiv, fetița care a ajuns astăzi la maturitate va interpreta toate aceste mesaje primite de-a lungul vieții ca reprezentând normalitatea din care nu este bine să iasă.

Bărbatul sensibil este întruchipat de băiețelul de mai ieri asupra căruia încă mai persistă imaginea agresivă a tatălui. Dacă mama sa a fost agresată fizic sau verbal, atunci copilul a înțeles din mesajul transmis de părinți că masculinitatea este ceva negativ, ceva de care trebuie să se ferească pentru că aduce suferință. În mod involuntar își va respinge caracteristicile masculine și se va apropia mai mult de mama sa.

Femeia independentă este copila căreia i s-a tot repetat că a fi sensibil și expresiv emoțional înseamnă să fii slab și să inspiri doar milă sau cea a cărei mama a jucat toată viața rolul de victimă plină de insatisfacții și resentimente. Ajunsă la maturitate încearcă să nu fie o copie a mamei sale și își reprimă latura feminină dorind să fie puternică, să nu depindă de nimeni și să nu atragă mila celorlalți.

Bărbatul macho este acel bărbat ale cărui emoții și sentimente sunt greu de descifrat, încercând să proiecteze o imagine de sine plină de încredere, care nu poate fi afectată de niciun factor din mediul intern sau extern. Condiționarea poate fi rezultatul atitudinii tatălui său vizavi de latura sensibilă a mamei. Dacă tatăl său nu respecta sentimentele soției și chiar le critica, atunci bărbatul macho opune rezistența în a-și arăta latura sentimentală. De asemenea, dacă concepția potrivit căreia ”bărbații nu plâng niciodată” a fost promovată în familie, mesajul preluat de copil a fost că este o rușine să-ți exprimi emoțiile.

            Acestea au fost cele 4 tipuri de bărbați și femei, însă problema apare abia atunci când fiecare din aceste tipuri de persoane încep relații sentimentale cu indivizi aflați în categorii opuse, situație care apare destul de des, ținând cont de faptul că extremele se atrag.

           De exemplu, un bărbat a cărui latura mai dezvoltată este cea masculină va prefera întotdeauna o femeie feminină, deoarece tinde să caute și să atragă ceea ce îi lipsește, tocmai pentru a se crea un echilibru. Însă, când încep să iasă la suprafață caracteristicile sale feminine, bărbatul va face tot posibilul să le înăbușe, în mod inconștient. Va deveni agitat, defensiv, frustrat și obsedat de control, încercând să-și schimbe partenera sau chiar să o îndepărteze.

           Pentru a avea relații împlinitoare trebuie să ne dăm seama de diferențele dintre noi și de modalitățile prin care putem îndrepta astfel de comportamente deviante. Întotdeauna trebuie să existe un echilibru între masculinitatea și feminitatea noastră!

E fericire!

         Soarele îmi bate în ochi, simțurile încep să-și revină. Sunt undeva, într-un loc liniștit plin de iarbă, îi pot simți mirosul, mă atinge pe față. Păsări cântă sublim, ce încântare pentru urechile adormite! Sunt acolo cu toată ființa mea amorțită.

        Ochii se întredeschid în încercarea eșuată de a măsura din privire împrejurimile. Sus e clar cel mai pur și încântător albastru pe care l-am văzut în viața mea, mă îndeamnă să mă trezesc, să să mă ridic voios, să alerg cu zâmbetul în suflet. Zâmbesc involuntar cu ochii închiși și văd fericirea cum mă cheamă, poartă haine de sărbătoare cu flori colorate brodate. Îmi întinde mâna să mă ridic, să pornim împreună în pas alene către soare.

        Ne zâmbim și facem primul pas prin lumea colorată. E altceva! Nu e monotonie, nu e nimic știut. E fericire! Câtă liniște sufletească după care am tânjit atât! E doar o bucată din viață, un mic pasaj în versuri care face trecerea spre capitolul următor. E mai mult decât o stare de bine trecătoare. E fericire!

        Alergăm ținându-ne strâns de mână, nu vreau să-ți mai dau drumul niciodată, sunt egoistă, te vreau doar pentru mine zi și noapte, să dansăm în ploaie, să pășim printre mii de flori parfumate, să te prețuiesc toată viața. Doar tu ești tot ce îmi doresc! Îți simt pașii cum te îndepărtezi, nu vreau să pleci! Mai rămâi o zi, mai rămâi o viață!

        Deschid ochii, totul în jur e schimbat, ceva lipsește. Caut ceva, dar nu știu ce cu exactitate. Te caut pe tine, dar nici măcar nu-mi dau seama. Caut o frântură din mine, din ceea ce mă caracterizează și n-am să mă opresc din căutat niciodată. Caut fericirea și, da, o găsesc în fiecare zi puțin câte puțin. E fericire!